Epaminonda's Blog.....: NOUA GUINEE GERMANĂ

20 mărci 190x

NOUA GUINEE GERMANĂ

A fost o colonie germană situată în Oceanul Pacific,

un grup de insule ale arhipelagurilor

Micronezia și Melanezia,

undeva în nordul continentului Australia,

centrată pe teritoriuil de astăzi al statului Papua Noua Guinee.

Colonia a existat între anii 1884 – 1914,

necunoscându-se exact suprafața și populația sa.

Capitala imperială a coloniei era Berlin,

iar capitala administrativă a coloniei a fost

Herbertshohe (1884 - 1910) și Rabaul (1910-1914).

Stema:

Steagul:

Herbertshohe, denumire actuală Kokopo este un oraș situat pe insula New Britan a Arhipelagului Noua Guinee, pentru o bună vreme capitala administrativă a coloniei germane Noua Guinee. Mai jos admiri două imagini din orașul Herbertshore.

Rabaul este un oraș situat tot pe insula New Britain a aceluiași arhipelag, la o distnață de 40 de kilometri de vechea capitală, care în anul 1994 a fost afectat de erupția unui vulcan și cenușa ulterioară a acestuia, care a făcut ca 80% din clădirile orașului să se prăbușească. Mai jos am postat două imagini cu dezastrul ce s-a abătut asupra acestui oraș.

Mai jos admiri câteva piese de numismatică, medalistică

și filatelie emise de către acest stat-colonie.

Acțiune financiară

Trimitere poștală

Marcă poștală

Monedă

Jeton

Insignă

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Inspectoratul general al Poliției - România

România - Poliția

Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituției agiei), continuă cu domnia lui Mihai Şutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din anul 1806, organele de pază și ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIȚIE. In anul 1821 Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe și impozite celor însărcinați să mențină ordinea publică și să apere proprietatea cetățenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuțiile poliției sunt extinse. În timpul Revoluției de la 1848 are loc reorganizarea poliției, prin apariția instituției șefului poliției Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală. La 9 iunie 1950 domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica polițienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliții” și "obișnuitei poliții”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuții în organizarea și coordonarea activităților polițienești. Începând cu Legea de organizare a poliției, a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) și de Legea pentru organizarea poliției generale a statului (8 iulie 1929), competențele organelor de poliție sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.

Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înființează MILIŢIA, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînființează Poliția Română ale cărei competențe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 și prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. Deci Miliţia este denumirea nouă a Poliţiei, în regimul comunist.

Politia Romana face parte din Ministerul de Interne si este institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile legii.

Activitatea Politiei Romane constituie serviciu public specializat si se realizeaza in interesul persoanei, al comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului, exclusiv pe baza si in executarea legii. In indeplinirea misiunilor care ii revin Politia Romana coopereaza cu institutiile statului si colaboreaza cu asociatiile si organizatiile neguvernamentale, precum si cu persoanele fizice si juridice, in limitele legii.

Inspectoratul General al Poliției Române are următoarele principale atribuții:

coordonează şi îndrumă modul de aplicare a măsurilor de menţinere a ordinii şi siguranţei publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;
colaborează cu instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională;
colaborează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere şi sprijină constituirea forţelor internaţionale de poliţie;
desfăşoară activitatea de management a resurselor umane potrivit competenţelor legale;
coordonează activităţi de cooperare şi relaţii internaţionale;
coordonează sistemul de control intern - managerial,
asigură reprezentarea, la nivel instituţional, în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile publice, colaborează cu şefii celorlalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne pentru îndeplinirea sarcinilor şi măsurilor dispuse de conducerea Ministerului Afacerilor Interne;
coordonează şi îndrumă activitatea structurilor, potrivit competenţelor legale

Clădirea Inspectoratului General al Poliţiei, este opera arhitectului Statie Ciortan. Clădirea a fost ridicată între anii 1914 şi 1926 în stil arhitectonic neoromânesc.

Insigna - (Sportul studențesc)

Sportul Studențesc este o echipă de fotbal din Bucureşti, România. În palmaresul clubului figurează un singur trofeu, Cupa Balcanilor, competiție pe care a câștigat-o în 1979. Pe plan intern, cea mai mare performanță a Studenților a fost locul doi în Divizia A, ediția 1985 - 1986. Sportul Studențesc a evoluat și în cupele europene, cel mai bun rezultat fiind înregistrat în 1987, turul trei în Cupa UEFA. Culorile clubului sunt albul și negrul. Echipa este supranumită „Gașca nebună”. Clubul sportiv al studenţilor bucureșteni este unul din cluburile cu cea mai îndelungată istorie. A fost înființat pe data de 11 februarie 1916, din inițiativa unui grup de studenți și profesori din capitală, având numele de „Clubul Universitar București”, cu dublă orientare: fotbal și tenis. Sus am postat emblema clubului de fotbal Sportul Studenţesc - Bucureşti.

Manipulant - 11656

I.T.B. - (Întreprinderea de transport București)

Se facea ca pe la 1871 apareau in oras primele tramvaie (trase de cai), iar depoul se afla pe undeva pe la intersectia (de azi) Vasile Lascar cu Stefan cel Mare, pe strada Teilor. Progresul ajunge catinel si pe plaiul mioritic, in 1883 vine curentul electric in Bucuresti, astfel incat in decembrie 1894 aparea si concurenta tramvaiului cu cai, adica tramvaiul electric, cu care bucurestenii se puteau deplasa din Cotroceni in Obor.

Desi bidivii poate au sperat sa fie eliberati cat mai repede din functie si lasati la vatra inapoi la grajd, asta nu s-a intamplat chiar asa de repede: Societatea Romana de Tramvaiuri a fuzionat cu noua organizatie, iar in 1909 se adopta si Legea pentru infiintarea "Societatii comunale pentru constructiunea si exploatarea tramvaielor in Bucuresti", cunoscuta si drept Societatea de Tramvaie Bucuresti sau S.T.B. In 1929 se incheie era tramvaielor cu cai. Transportul se face cu autobuze, care nu semanau nici macar cu ceea ce numim noi azi microbuze, si cu tramvaie electrice. S.T.B. obtine in 1936 exclusivitatea transportului bucurestenilor, ocupandu-se atat de oras, cat si de comunele din jur. Parcul de autobuze avea deja 392 de masini, marcile Renault, Chevrolet si Henschel, care functionau pe 22 de trasee. In 1949 apare si primul troleibuz pe traseul Piata Victoriei-Hipodromul Baneasa, iar in 1950 S.T.B. se redenumeste Intreprinderea de Transport Bucuresti, adica I.T.B., cum i-a ramas numele pana după Revoluție.

Ceea ce ni se pare remarcabil este faptul ca in 1950 I.T.B. era a doua intreprindere din tara ca numar de angajati: 11000, prima fiind Uzina Resita, cu 22 de mii. Ca o intreprindere care se respecta, I.T.B. a dezvoltat modele proprii. Vagonul de mare capacitate pe 4 osii, 1951, si troleibuz romanesc, 1955. In anii 80 progresul continua: apare troleibuzul dublu-articulat, ale carui batrane modele inca se mai tarasc pe anumite rute din oras, se "trage" tramvai peste Podul Grant (in '83), iar in '85 se incepe productia pentru alte orase: Constanta, Ploiesti, Craiova, Brasov. Din 1990 I.T.B. devine R.A.T.B., iar restul e istorie contemporana. Întreprinderea de transport București (I.T.B.), nume actual Regia Autonomă de Transport București este principala companie de transport public de persoane din București și județul Ilfov. Transportul public de suprafață în București este în responsabilitatea Regiei Autonome de Transport București (R.A.T.B.), și include un sistem extensiv de autobuze, troleibuze, tramvaie și o linie de metrou ușor.

Rețeaua R.A.T.B. este una dintre cele mai dense din Europa, fiind a patra cea mai întinsă de pe continent, constând în 106 linii de autobuz, 18 linii de troleibuz și 23 linii de tramvai (incluzând și metroul ușor). Începuturile transportului public în București datează din anul 1871, când este înființată „Societatea Română de Tramvaiuri”. Pe data de 9 decembrie 1894 circulă primul tramvai electric în București. După război, numele societății este schimbat în "Întreprinderea de Transport București" (I.T.B.) și se înființează prima linie de troleibuz, pe traseul Piața Victoriei – Hipodrom. În anul 1990 „Întreprinderea de Transport București” se transformă în „Regia Autonomă de Transport București”, serviciile de taxi și maxi-taxi fiind despărțite de R.A.T.B.. Sus am postat o evolutie a siglelor I.T.B, de-a lungul vremurilor.

Insigna - I.M.U.C. - București

(Întreprinderea mecanică de utilaj chimic)

S.C. I.M.U.C. S.A., (Întreprinderea mecanică de utilaj chimic), nume actual S.C. U.M.U.C. S.A. este specializata in executia de utilaje pentru industriile chimica, petrochimica si rafinarii, precum si constructii navale. Societatea a luat ființă la data de 8 februarie 1899 pe Calea Plevnei, la nr.12 sub numele “FELD et BUDUCH, fabricațiune și comerciu de aparate și mașini”, specializată pe producerea și desfacerea de aparate și mașini pentru distilerii și fabrici de conserve. În data de 20 februarie sediul societății se mută la adresa Șoseaua Viilor, la nr. 43. În anul 1930 societatea a început să se specializeze și în arămire și cazangerie. În anul 1968 IMUC producea pentru industriile chimice, perochimice si industria alimentara o gama larga de utilaje, cum ar fi: rezervoare, recipiente sub presiune, reactoare, masini si utilaje pentru prelucrarea produselor animale, linii pentru producerea sucurilor concentrate din fructe, etc. În anul 1973 sediul IMUC se stabileste in B-dul Metalurgiei nr. 78, Platforma Berceni, unde functioneaza si in prezent. Astăzi aici se produc rezervoare, recipiente sub presiune, reactoare, coloane, tancuri de stocare, schimbatoare de caldura, cuptoare pentru rafinarii, orice fel de constructii metalice, pompe verticale pentru rafinarii si irigatii, constructii navale, blocsectii de volum, capace de guri de magazie, outfitting etc. În ultima vreme societatea și-a extins profilul prin asimilarea in fabricatie de subansamble pentru domeniul naval, având o cifră de afaceri de 4 milioane euro.

Insigna - Expoziția Târgul Moșilor - București

Incepând cu anul 1920 pe Câmpia Moșilor, din apropiere de București, se organizează anual târguri de produse agricole (animale și vegetale). Activitatea intră în limbajul oral ca și Târgul Moșilor - veritabilă expoziție agricolă. La începutul anului 1925, Primăria condusă de Ioan E. Costiniu (primar) dă o ordonanţă prin care permite practicarea comerţului ambulant numai negustorilor olteni, cu autorizaţie după plata unei taxe de 820 de lei. Cel cu fructe, lapte, peşte şi gaz era permis doar dacă era practicat cu coşuri, găleţi sau garniţe, iar folosirea căruţelor sau cărucioarelor trase de animale era interzis. La solicitarea Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, Primăria pune la dispoziţie întreg Câmpul Moşilor pentru organizarea Oborului.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele unor importante monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite, dar și trimiteri poștale ilustrate.