sâmbătă, 6 iunie 2015

O ISTORIE SUMARĂ A PREFACERILOR POLITICE ȘI MONETARE DIN GERMANIA


Imagini pentru otto von bismark
Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă, ca stat, Germania a apărut abia în anul 1871, sub conducerea cancelarului Otto von Bismark, înglobând partea de nord a Germaniei actuale – Confederația germană de Nord (dominată de Prusia), apoi Bavaria precum și diferite alte regiuni. 
Puterile aliate care au învins Germania nazistă în cel de-al doilea război mondial au împărțit în scopuri administrative țara și capitala) în patru zone de ocupație ce au existat în perioada 1945 – 1949. Această împărțire a generat crize majore, precum Blocada Berlinului între 1948 – 1949 și, mai târziu, ridicarea Zidului din Berlin. În 1949, liderul soviet Iosif Stalin a cerut reparații de război marilor întreprinderi, combinate și uzine din zona de ocupație vestică, lucru refuzat însă de liderul american Harry Truman. În replică, Stalin a creat un nou stat, care s-a proclamat Republica Democrată Germană, cunoscută popular ca Germania de Est. Până în anul 1990 au existat pe planiglob două state; Germania de vest (R.F.G. – Republica Federală a Germaniei) și Germania de Est (R.D.G. – Republica Democrată Germană), fiecare cu doctrina sa politică, fiecare cu monedă și bancnotă proprie. 
Reunificarea Germaniei a fost un eveniment care s-a înfăptuit oficial la data de 3 octombrie 1990, când teritoriul fostei R.D.G. (Republica Democrată Germană), proaspăt reorganizată în 5 landuri, a aderat la legile și constituția R.F.G.. 
Drapelul și stema RDG
Drapelul și stema RFG
Ca urmare R.D.G. a dispărut ca entitate statală, alipindu-se oficial la Republica Federală Germania (R.F.G.). Începând cu anul 1985 în R.D.G. începuse o criză economică, socială și politică. Procesul, care a culminat cu această nouă unire, este denumit “Die Wende” (întorsătura, schimbarea direcției din R.D.G.). Mai departe, aici. voi prezenta câteva aspect privind trecerea de la sistemul monetar al R.D.G. la cel al R.F.G.. Este recunoscut că nu a fost un proces foarte ușor. Ca preambul al unificării statale, cele două Germanii au anunțat, la începutul anului 1990, o uniunne monetară strict necesară, marca est germană încetând astfel să mai fie folosită ca mijloc de plată. Pe data de 1 iulie 1990, Germania de Est a demonetizat moneda curentă, în sensul că nu se mai puteau face plăți cu aceasta, și astfel a apărut o întreagă poveste. Ce se va face această masă monetară? Urmare a acestei acțiuni marca Germaniei de Est a fost înlocuită cu una dintre cele mai puternice monede ale lumii, marca  vest germană. Est-germani și-au dus bani lor la bănci pentru ai schimba în noua monedă. Schimbul s-a făcut în cuantum fix, la rată fixă de schimb, dar într-un maxim fixat pentru fiecare persoană în parte. Vechile bancnote și monede au devenit astfel lipsite de valoare. 
Câţi bani a fost? Nimeni nu ştie sigur acest lucru. Cantitatea s-a ridicat la multe tone de hârtie și metal, însemnând un număr nespus de miliarde de mărci ca valoare. De masa de monedă s-a scăpat ușor fiind introdusă foarte simplu la topire. Masa de bancnote a creat însă o spinoasă problemă. S-a ajuns la concluzia că cea mai economică, rapidă și ecologică formă de a scăpa de această uriașă masa de bancnote, ar fi îngroparea în pământ. Având în vedere că în apropierea orașului est-german Halberstadt era un buncăr subteran, autoritățile au decis îngroparea banilor în acest buncăr. Acest buncăr constă în 13 kilometri de galerii subterane, a fost construit în anul 1944 de evrei și alți deținuți politici din lagărul de concentrare Langenstein - Zwieberge, acolo intenționându-se construirea unei fabrici producătoare de piese de schimb pentru avioanele militare. Evenimentele politico-militare care au urmat nu au mai permis construirea acestei fabrici. Ultimul comandant al buncărului a fost ofițerul de poliție Hans-Joachim Buettner, astăzi pensionar, locuitor al orașului Halberstadt. Colonelul de poliție pensionar Buettner, unul din puținii, dar cu siguranță, fin cunoscător al catacombelor subterane a fost însărcinat cu misiunea secretă: să scape de bani. Buettner a fost ofițerul care împreună cu oficialii Băncii de Stat au planifica operațiunea. Planificarea consta în asigurarea logistică a operațiunii, securitatea și stricta confidențialitate. Mai departe expunerea este presărată cu citate din spusele colonelului pensionar Buettner. El însoțește ca ghid local grupuri de turiști nostalgici după vremurile trecute sau jurnaliști, căutători cu orice preț al senzaționalului, explicându-le răbdător:  "Au fost forate găuri mari în plafonul tunelului, s-au introdus banii şi apoi s-a turnat nisip și apă”, spune fostul colonel. 
"S-a aplicat această procedură pentru ca banii de hârtie să fie acoperiți şi să putrezească cât mai repede, dar am ştiut că procedura nu este cea mai potrivită. În anul 1990 banii a fost adus aici, în saci de pânză groasă, ei având următoarele dimensiuni: 60 de centimetri înălțime, 30 centimetri lățime și 20 centimetri grosime". Banii au fost transportați cu garnituri de tren dar și camioane grele. Operațiunea totală a durat aproape 18 luni. Colonelul își amintește că au fost aduși și baloți sigilați cu bancnote nou-nouțe de 200 și 500 de mărci, pe care mulți est germani și le-ar fi dorit în portofelul propriu, dar care au început a fi căutate și comercializate de colecționari și bișnițari ai timpurilor actuale. Deși operațiunea trebuia să fie păstrată sub strict secret, ea a răsuflat, iar locul a început să atragă curioși și nu numai. Doi hoți au fost prinși, deferiți justiției și condamnați exemplar. 
După mai multe furturi, Banca germană pentru reconstrucție, ca succesor legal al statului și Băncii est-germane, a ordonat ca bancnotele, estimate la aproximativ 100 de miliarde de mărci, în valoare nominală, să fie scoase din buncăr și arse într-o instalație de incinerare gunoi, ceea ce s-a și întâmplat. Chiar dacă toți banii a fost scoși și arși, buncărul rămâne un magnet pentru vânătorii de comori chiar și în aceste zile.  “Graffiti de pe pereți și sticlele de lichior goale atestă multe expediții în interiorul buncărului", spune Buettner, care locuiește actualmente în Halberstadt și are o parcelă de teren închiriat pentru vânătoare, chiar deasupra buncărului. 
După vreo zece ani germanii suportă o altă schimbare a masei monetare – introducerea monedei unice europene – euro (1 martie 2002).

***

O FOTO PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Nicolae Titulescu * 16.III.1882 - 17.III.1941
Mare jurist și diplomat român
Recunoștință pentru contribuția la dezvoltarea relațiilor cu România
Nicolae Titulescu (născut la data de 4/16 martie 1882 la Craiova şi decedat la 17 martie 1941 la Cannes, în Franţa) a fost un cunoscut diplomat, jurist şi om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, de două ori președinte al Ligii Naţiunilor, precursoarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) de astăzi. Provine dintr-o familie de moşieri, părinţii săi fiind avocaţi.

 
Insignă - O.N.T. Litoral  România (Oficiul național de turism)
Până la instaurarea comunismului, interbelică turismul românesc organizat se desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente.  Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche asociaţie este S.K.V. – Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească. Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav, transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie 1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930.  A construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei secţii. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea peşterii Ialomiţei. Activitatea acestor asociaţii a fost în general alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism, iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism cu cele două secții ale sale – Carpați și Litoral), în parte au fost patronate şi de acesta. La nivel fiecărui județ existau Oficii județene de turism subordonate Oficiului național de turism, care aplicau în teritoriu politica de turism a regimului comunist.

Insignă - 150 de ani de la nașterea lui I.l.Caragiale
Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852 în localitatea Haimanale, azi Ion Luca Caragiale din judeţul Dâmboviţa şi decedat la 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Set 2 emblemă coifură 
militar în termen - perioada comunistă
Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice,  siguranței naționale și autorității judecătorești la caschetă, bonetă sau bască.

Insignă - Motonava "Transivania"
România - O.N.T. Carpați (Oficiul național de turism)
Motonava "Transilvania" a fost o navă de pasageri construită în anul 1938 la șantierul naval „Burneister & Wein” din Danemarca, ce a fost lansată la apă pe data de 11 februarie 1938, iar la 26 iunie în același an sosește în portul Constanța. Nava avea următoarele caracteristici tehnice; deplasament - 6672 tdw, capacitate - 412 locuri, lungime - 128,55 m, lățime -  17,61 m, pescaj (partea scufundată în apă) - 5,70 m, înalțimea de construcție - 8,5 m, viteza - 25 noduri și echipaj - 146 membri. Nava a fost folosită de Serviciul Maritim Român pentru croaziere în mările Neagră, Mediterană și Roșie, oferind pasagerilor condiții de călătorie la standardele internaționale ale vremii. La izbucnirea celui de-al doilea război mondial, a efectuat curse cu emigranți evrei către Haifa, pentru societatea „Aliyah” condusă, la București, de Eugen Meissner și Șamuel Leibovici. La sfârșitul anului 1941, când Anglo-Americanii au declarat război României, nava a fost blocată în Bosfor până în octombrie 1945, când și-a reluat cursele cu emigranți evrei către Haifa. Timp de peste 20 de ani a navigat în Marea Neagră, spre toate porturile acesteia,având la bord turiști români și străini dintre tovarășii de frunte, care i-au adus un loc de faimă în istoria marinei comerciale române. Uzura navei a condus-o apoi pe Dunăre, la Galați, inițial pentru reparații, dar costul acestora și lipsa de piese au transformat-o în navă școală pentru elevii academiei navale. 
La 9 septembrie 1979, din lipsa de remorcher disponibil nu i-a fost schimbat ancorajul în ciuda scăderii nivelului apei fluviului, astfel că la ora 8 și 15 minute s-a răsturnat în dana de nisip nr. 18 (km 150) de la Galați; nefiind nimeni la bord, nu au fost înregistrate victime. În anul 1983 s-a inițiat tăierea părții scufundate, reprezentând aproximativ 40% din corpul navei, restul rămânând la locul accidentului. În anul 2009 s-a organizat o licitație de către ministerul transporturilor pentru scoaterea și îndepărtarea restului epavei. 

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE 
ROMÂNEASCĂ DIN COOPERAȚIE
CU CUPOANE DETAȘABILE
Zece acțiuni nominative în valoare de 250 lei 1923
Societatea COOPERATIVĂ MILITARĂ

Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni franceze

Detaliu vignetă de pe o acțiune austriacă

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 06.06.2015

joi, 4 iunie 2015

SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ȘI DINCOLO DE PRUT

Prietene vizitator-cititor aduc aici câteva epigrame și citate ale unor autori din Republica Moldova, dar și câteva cărți poștale ilustrate, insigne, ordine și medalii emise de partea stângă a Prutului.
A.EPIGRAMIȘTI
ION DIVIZA s-a născut în anul 1955 și în prezent este jurnalist și om de teatru la Chișinău. 
În poza de deasupra este domnia sa, alături de autorul blogului și un prieten necuvântător. Iată ce a scris dl.Diviza despre ocupația sa de zi cu zi și încă două epigrame; 
MIE ÎNSUMI, GAZETAR REFUGIAT ÎN TEATRU 
Fugind de falsuri, oameni trişti,
De vicleşugul ziaristic,
M-am exilat între artişti...
Măcar aceştia mint artistic!
*** 
CUCOANA CU PRĂJINA 
Minciuna acuzată de viol
Semeaţă-şi înfrunta judecătorul,
Văzând în preajmă Adevărul gol,
A exclamat: El e violatorul!
 ***
DECLARAȚIE DE DRAGOSTE 
Femeie, fi'ndcă te iubesc
Şi vreau mereu să-ţi fie bine,
Un singur lucru nu-ţi doresc:
             Un soţ... ca mine.
 
GHEORGHE BÂLICI s-a născut în anul 1963. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1985) şi Academia de Administrare Publică (2002). A lucrat profesor de română la Colegiul de medicină din Tighina, apoi la Ungheni. În prezent e funcţionar public la Primăria municipiului Chişinău.
În poza de deasupra este domnia sa, alături de autorul blogului. Iată două epigrame scrise de dânsul;  
TIMPUL CRIZEI 
În timpul greu al crizei, iau aminte
Că multe fete rupte sunt din soare,
Dar şi fierbinţi ca soarele fierbinte...
Pe mulţi bărbaţi îi ard la buzunare!
*** 
ÎN LIPSA CENZIRII 
Dintre-atâtea ţări sub soare,
Doar la noi cenzură nu-i:
Despre "viaţa-nfloritoare"
Spui ce vezi, dar… vezi ce spui!
 
EFIM TARLAPAN s-a născut în anul 1944 și a absovit Facultatea de Filologie (secţia Jurnalism) a Universităţii de Stat din R.S.S. Moldovenească (1966–1970) find și bursier la Cursurile superioare de literatură de la Institutul „A. M. Gorki” din Moscova (1985-1987). 
În poza de deasupra este domnia sa, alături de autorul blogului. Iată două epigrame scrise de dânsul;  
SFÂRȘIT DE IARNĂ, PE LAC 
Pe gheaţa subţire, un ins pescuieşte.
În van se agită pe mal salvamarul-
Pescarul aşteaptă să-i cadă vreun peşte
Iar peştele-aşteaptă să-i cadă pescarul!
*** 
ECLIPSA 
Am văzut eclipsa şi-s
Amuzat, cum nu se poate:
Sus, pe cer, un ochi închis,
Jos, pe Terra... guri căscate.
 
ION CUZUIOC, de profesie medic, este un scriitor din Republica Moldova, care s-a născut în anul 1949. Iată două epigrame scrise de dânsul;   
CÂND ESTE ÎNȚELEGERE 
Tâmplar fiind de meserie,
Ţinea la fiecare sculă
Şi soaţa şi-a-nvăţat să ştie
Că, fără sculă, viaţa-i nulă.
*** 
UNUI POLIȚIST ÎN ETATE CU SOȚIE TINERICĂ 
Când iese-n bulevard,
Străjer să stea de gardă,
Soţia-i bodyguard
Un căţeluş cu zgardă.
 
EFIM BIVOL s-a născut 1951 și a absolvit Facultatea de Filologie (secţia Ziaristică) a Universității de Stat din R.S.S. Moldovenească (promoţia 1974), debutând cu poezii umoristice şi aforisme în revista de satiră şi umor „Chipăruşul”, în anul 1964. Iată două epigrame scrise de dânsul;    
CONCESII 
Strigă unu-n Piaţa Mare:
"Vrea poporul de mâncare!"
Parlamentul se adună
Şi-i urează: "Poftă bună!"
*** 
CUCUL FAMILIST 
Cucul se întoarce-acasă,
Să-şi mângâie puii săi,
Dar, văzându-i mari, îi lasă
Şi devine iar holtei.
B.CITATE 
SUNT
de Grigore Vieru 
Sunt pomul cel cu mere roşii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproşii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Beţivul peste ea se udă.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe faţă preoţi o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înşiră golănimea brută.
Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujaţi cu roşul Uniunii.
Sunt, poate, însuşi viitorul
Poporului cu chip de salce
Pe care-l mai învaţă chiorul
Pe unde şi-n ce fel să calce.
Sunt cel ce vrea să cânte-n Piaţă
A libertăţii dulci prescură,
În gură c-un baston de gumă,
Cu un căluş cazon în gură.
Sunt pata cea de sânge, zisă
Republica Moldovenească
Ce-n loc să frigă ucigaşul,
Încearcă veşnic să-i zâmbească.
Sunt dorul care zboară peste
Zagaz şi apa înspumată
Un fel de tristă libertate
Cu lacrimi mari încoronată.
Sunt Prutul singur şi istoric,
Ghimpata sârmă îl răneşte.
Îl suge de-o vecie marea,
El de-o vecie izvorăşte.
Sunt doina, taina ei, pe care
Nu poţi s-o-năbuşi, nici s-o sperii
Chiar dacă-ar fi acoperită
Cu-o mie una de Siberii.
C.CĂRȚI POȘTALE ILUSTRATE
Chișinău este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ-teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este atestat documentar din anul 1436 iar astăzi numără aproximativ 678000 de locuitori. Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea istorică a acestui oraș și al Moldovei. Începând cu anul 1241 teritoriul este călcat sistematic de invaziile hoardelor tătare. Istorii consemnează că Principatul Moldovei, ca stat, s-a format în jumătatea a doua a secolului  al XIV-lea, în teritoriul general cuprins între Munții Carpați, Dunăre, Marea Neagră și Nistru. În anul 1812 teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) este anexat de către imperiul țarist rus. Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratataul de la Paris din anul 1856, în urma războiului Crimeii, retrocedează Principatului Moldovei, județele Ismail, Cahul și Bolgrad din partea de sud. În anul 1859 are loc Unirea Principatelor Moldova și Țara românească sub domnia unică a lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unor negocieri internaționale, în 1878, cele trei județe sudice ale Basarabiei revin Rusiei, ca troc pentru acceptatrea alipirii Dobrogei la România și recunoașterea independenței naționale a României. În anul 1917 Basarabia își declară pentru prima dată independența sub numele Republica Democrată Moldovenească, iar în anul 1918 se unește cu Regatul României. Anul 1945, terminarea celui de-al doilea război mondial, marchează, încorporarea Basarabiei la Rusia, ca republică autonomă , sub numele Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar în data de 27 august 1991 teritoriul dintre Prut și Nistru își proclamă pentru a doua oară independența, ca stat, sub numele Republica Moldova. Din această prezentare succintă reiese că teritoriul de astăzi al Republicii Moldova a fost independent între anii 1917 – 1918 și 1991 – prezent, a fost sub administrație rusă între anii 1812 – 1917 și 1945 – 1991, iar în rest a aparținut Principatului Moldovei și României.
Chișinău - Biserica catedrală
Chișinău - Casa eparhială
Chișinău - Liceul militar "Ferdinand"
Chișinău - Muzeul național
Chișinău - Palatul arhiepiscopal
Chișinău - Primăria
Chișinău - Strada Alexandru cel Bun
 Chișinău - Teatrul național
Chișinău
Cernăuți este un oraș din regiunea cu același nume din Ucraina, regiunea Bucovina de nord și este situat pe râul Prut. Orașul a fost atestat documentar pentru prima dată în domnia lui Alexandru cel Bun, în data de 8 octombrie 1408, într-un privilegiu acordat negustorilor din Lemberg (azi Lvov), și în prezent numără aproximativ 260000 de locuitori.  Începând cu anul 1775 orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic. Autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți populație de limbă germană, atât germani, cât și evrei vorbitori de limba idiș, care au adoptat cu timpul limba germană înrudită. În anul 1849 orașul Cernăuți a devenit capitala Ducatului Bucovina, instituit prin constituția Austriei din 4 martie 1849. Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, în anul 1918, orașul și zona sa au devenit parte a României. În iunie 1940 orașul și zona au fost ocupate de URSS, și în urma pactului Molotov-Ribbentrop a fost oferite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania. La 30 martie 1944 armata sovietică l-a reocupat, anexându-l Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. După destrămarea U.R.S.S. orașul a rămas în componența statului Ucraina. 
Cernăuți - Biserica Sf.Paraschiva
Cernăuți - Cafeneaua Europa
Cernăuți - Depoul de cale ferată
Cernăuți - Direcția de Poliție
Cernăuți - Cazarma Erzberzog Eugen
Cernăuți - Gara
Cernăuți - Gimnaziul
Cernăuți - Hotelul Pension
Cernăuți - Strada nr.7 și Monumentul
Cernăuți - Muzeul și Palatul Justiției
Cernăuți - Palatul Justiției
Cernăuți - Palatul evreiesc
Cernăuți - Palatul feroviar
Cernăuți - Piața Primăriei
Cernăuți - Primăria
Cernăuți - Piața Elisabeta
Cernăuți - Reședința Mitropolitană
Cernăuți - Școala de Stat
Cernăuți - Spitalul de copii
Cernăuți - Strada Primăriei
Cernăuți - Strada Providenței
Cernăuți - Strada Regele Ferdinand
Cernăuți - Teatrul național
Cernăuți - Templul israelit
Cernăuți - Universitatea
Cernăuți - Cazarma Ștefan cel Mare
Cernăuți - Școala Normală de băieți
 
Cernăuți - Vedere
Cernăuți - Salutări

Cernăuți - Reclamă comercială
Ismail este un oraș de subordonare regională în regiunea Odesa, sud-vestul Ucrainei. Este situat la o distanță de 192 km sud-vest de orașul Odesa și la 80 km de vărsarea brațului Chilia al Dunării în Marea Neagră. Orașul este situat la o altitudine de 31 metri, pe brațul Chilia al Dunării, în partea de sud-vest a raionului Ismail. Are aproximativ 77076 locuitori, în principal ruși și ucrainieni și atestat documentar prima dată în anul 1542. În secolele IV-V s-a aflat aici o colonie de origine greaca cu numele de Antiofilas. În secolul al XII-lea, negustorii genovezi au construit aici o cetate denumită “Licovrissi”. În secolul al XIV-lea, acesta a aparținut pentru o scurtă perioadă de timp Țării Românești, teritoriul de la nord de Dunăre fiind una dintre posesiunile Basarabilor (de aceea până în 1812 “Basarabia” era denumirea românească a Bugeacului - Bugeac fiind un nume turcesc).  De la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatul Moldova. fiind cunoscut sub denumirea de Smil. Orașul a avut o importanță mare în secolul al XV-lea, sub domnia voievodului Ștefan cel Mare. În 1484 devine protectorat otoman. Pe mai departe istoria acestui oraș este strâns legată de istoria celor trei județe sud basarabene prezentată la orașul Chișinău.
 Ismail - Bulevardul Lung
Ismail - Catedrala
Ismail - Catedrala și Monumentul regelui Ferdinand
Ismail - Catedrala cetății
Ismail - Liceul de fete
Ismail - Catedrala, Tribunalul și
Monumentrul Trecerea Dunării
Ismail - Vedere
Storojineț este un oraș situat în regiunea Cernăuți din Ucraina, centru administrativ al raionului cu același nume de la poalele Carpaților Bucovinei. Este situat la o distanță de 22 km sud-vest de municipiul Cernăuți, în apropiere de frontiera cu România. Orașul se află la o altitudine de 366 metri, pe malul râului Siret, în partea de centru a raionului Storojineț. Are o populație de aproximativ 14500 de locuitori, preponderant ucrainieni, dar există și o comunitate importantă de români. Prima mențiune a localității Storojineț are loc pe vremea lui Alexandru cel Bun(1400-1432), care a pus sub ascultarea episcopului de la Rădăuți, bisericile din 50 de sate, printre care aflăm și Storojinețul. A doua mențiune datează din data de 18 februarie 1448, când Roman Voievod (1447-1448) a dat boierului Petrea, fiul lui Toma satul Storojinet pe Siret. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După Unirea Bucovinei cu România la 27 noiembrie 1918, orașul Storojineț a făcut parte din componența României, ca reședință a Plășii Flondoreni și a județului Storojineț. S-a încercat redenumirea orașului din Storojineț în Flondoreni, dar nu s-a reușit. În anul 1921, limba română devine limbă oficială, iar limba ucraineană nu se mai folosește în administrație. La recensământul general al populației din 29 decembrie 1930, orașul Storojineț avea 8611 locuitori, din care 4151 bărbați și 4460 femei, fiind cea mai populată localitate din județ. Urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, la data 28 iunie 1940 Bucovina de nord este anexată de către URSS. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, orașul Storojineț fiind eliberat de către armatele germano-române la 5 iulie 1941. În anul 1944 Bucovina de nord și orașul Storojineț revin URSS, mai exact Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, Ucraina de astăzi.
Storojineț - Biserica romano catolică
Bălți este un oraș cu statut de municipiu, reședința Regiunii de dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul cu un relief de câmpie fragmentată este situat la 138 kilometri la nord de Chișinău și la 65 de kilometri față de punctul de trecere a frontierei cu România, de la Sculeni. Orașul Bălți este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi. Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiul Otoman, din anul 1620. Orașul are aproximativ 150000 de locuitori, fiind situat pe locul 3 ca populație după orașele Chișinău și Tiraspol.

Bălți - Gara centrală
Cetatea Albă este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, Ucraina de astăzi, regiunea Odesa. În timpul lui Burebista, cetatea se numea "Tyras" și ținea de regatul dacic al său. Cetatea s-a aflat sub suzeranitatea moldovenilor între anii 1359 -1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. În anul 1812 orașul intră sub administrare rusă. În anul 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzând și Cetatea Albă, iar în anul 1918, prin unirea cu România, trece trece în componența Regatului României. În 1940 orașul este ocupat de URSS  fiind atribuit RSS Ucrainiene, pentru ca în anul 1941, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial, orașul redevine românesc, iar în anul 1944 trece definite în componența URSS – RSS Ucraineană.
Cetatea Albă - Limanul

Cetatea Albă - Str. Mihai Eminescu și Banca Națională
Cetatea Albă - Cetatea "Ștefan cel Mare"
 
Soroca este un oraș în nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al râului Nistru, la 160 kilometri depărtare de capitala – Chișinău. Cu 37,5 mii de locuitori orașul este centrul administrativ al raionului cu același nume. La Soroca funcționează un muzeu de istorie și etnografie care include și Cetatea Soroca, ridicată în piatră de către domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1489 și renovată în forma actuală de către un domnitor urmaș - Petru Rareș.
Soroca - Cetatea
Soroca - Vedere
Tighina, oficial Bender, este un oraș cu statut de municipiu din Republica Moldova, situat la 61 de kilometric depăratre sud-est de Capitala – Chișinău.Începând cu anul 1992, în urma conflictului din Transistria, orașul și localitățile înconjurătoare se află sub controlul autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene.
Bender - Litografie
Tighina - Intrarea principală în Cetate 
Tighina - Cetatea veche pe malul Nistrului
Bad Burnas este denumirea în limba germană a satului - stațiune de odihnă Lebedivka, denumire românească Băile Burnas, din comuna Tuzla, raionul Tatarbunar, regiune Odesa, statul Ucraina. Satul, cu 26 del ocuitori, este situat la o altitudine de doar 14 metri, pe malul limanului Burnas de la Marea Neagră. Satul a fost înființat, ca stațiune de odihnă, de către coloniști germane în anul 1787. Astăzi stațiunea poate găzdui, în același timp, 2000 de turiști. Localitatea dispune de un litoral cu lățimea de aproximativ 400 de metri, pe care în fiecare vară se montează corturi.
Vederi Bad-Burnas
Boian, în germană Bojany, în ucraineană Boiani este un sat- reședința de comună, din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, statul Ucraina. Satul cu aproximativ 4400 de locuitori, preponderant români (moldoveni), este situate la altitudinea de 158 de metri și la o depărtare de 20 kilometri față de Cernăuți. În secolul al XVIII-lea teritoriile din jurul satului au constituit moșia cronicarului moldovean Ion Neculce.
Biserica din Boian
Șabolat, altă denumire Budachi, a fost o localitate - stațiune de odihnă din sudul statului Ucraina, provincia istorică Bugeac, pe limanul Șabolat, la nord de brațul dunărean Chilia, care pe timpul administrației românești a teritoriului sud basarabean s-a numit Dacia. Localitatea era compusă din trei sate; Budachi - Cosa, Budachi - Cordon și Budachi – Sat. 

Șabolat - Restaurantul

Șabolat - Sosirea de la plajă
Budachi - Cordon * Plaja
Stațiunea balneară Budachi - Plaja
Budachi - Cordon * Plaja
Budachi - Cordon * Lecția de înot
Băile Budachi - 1931 
Stațiunea balneară Budachi - Dacia
Budachi - Cordon * Pe plaja
Budachi - Cordon * Pescuirea la Maria
Dacia (Budachi - Cordon)
Budachi - Cordon * Faleza și coborârea pe plajă
Cordon Budache - Cetatea Albă
Budachi - Cordon * Plaja și faleza
Budache - Cordon * județul Cetatea Albă
(Sectorul Regimentului 5 Grăniceri)
Sanatoriul Grănicerilor 
Budachi - Cordon * Sanatoriul Corpului Grănicerilor
 Budachi - Cordon * Scara spre plajă
Stațiunea balneară Budachi - Cosa
Stațiunea balneară Dacia (Budachi)
Stațiunea balneară Dacia (Budachi - Cordon)
Stațiunea balneară Dacia (Budachi - Cordon)
cu Limanu și Marea Neagră
Plaja Dacia (Budachi)
Budachi - Cordon * Faleza

Bugaz (în ucraineană Zatoka) este un oraș în sudul Basarabiei (Ucraina de astăzi). Orașul cu aproximativ 1600 de locuitori este o stațiune balneară de pe coasta Mării Negre, frecventată în mod special de persoane cu venituri medii din Ucraina și Republica Moldova. La Bugaz se află podul peste strâmtoarea Țarigrad, ce asigură comunicarea rutieră și feroviară a raioanelor ucrainene din sudul Basarabiei cu restul Ucrainei.
Bugaz - Noul sanatoriu al 
Ligii naționale contra tuberculozei
Dobrușa este o localitate situată în raionul Șoldănești (Republica Moldova, undeva în partea sa estică, pe malul drept al râului Nistru).

Mănăstirea din localitatea Dobrușa, raionul Șoldănești
Cahul este un oraș în partea de sud-vest a Republicii Moldova, situat la frontiera cu România, la 175 kilometri depărtare de Chișinău. Localitatea este menționată pentru prima oară în secolul al XVI-lea, sub numele de Frumoasa, sub care figurează până în secolul al XIX-lea și, alături de Kahul (nume tătăresc) până la începutul secolului al XX-lea. Cu o populație de aproximativ 41000 de locuitori (în anul 2012), Cahul este centrul administrativ al raionului cu același nume, deseori fiind poreclit "Capitala de Sud" a Moldovei.
Cahul - Tribunalul
Vedere Cahul
Nistrul este un râu care izvorăște în Ucraina, în apropiere de granița cu Polonia și se varsă în Marea Neagră. Pe o scurtă porțiune marchează granița dintre Ucraina și Republica Moldova, după care intră în Republica Moldova. Pe malul său stâng se află regiunea separatist Transistria, iar apoi râul devine din nou graniță între Moldova și Ucraina, înainte de a străbate teritorii ucrainene. Se varsă în Marea Neagră prin Limanul Nistrului, pe teritoriu ucrainean. Printre altele, Nistrul este folosit pentru pescuit, transport de mărfuri și producerea energiei electrice. Râul are o lungime de 1362 kilometri, fiind navigabil pe 500 de kilometri. Debitul mediul anual al râului este de 310 metri cubi pe secundă, iar suprafața bazinului său hidrogrfaic este de 72100 kilometri pătrați.

Vedere de pe Nistru
D.MEDALISTICĂ
Ordinul Republicii
Ordinul de Onoare
Ordinul militar Ștefan cel Mare
Ordinul Meritul civic
Medalia - Meritul militar
Medalia - Mihai Eminescu
Medalia - Serviciul grăniceri 20 de ani
Medalia - 650 de ani de la 
întemeierea Țării Moldovei
Medalia - Crucea pentru Merit clasa a I-a
Insigna - Bender
Insigna - Chișinău
Insigna sportivă - F.C.Chișinău (Fotbal club)
Insigna sportivă - F.C.Zimbrul (Chișinău - Fotbal club)
Insigna sportivă - F.C.Tighina (Fotbal club)
Insigna - Soroca
Insigna - Sărbătoarea cărții
Insignă - Turneul de handbal internațional Chișinău 1990 
Insigna - 50 de ani de la înființarea M.C.C.P.
(Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)
Insignă - Uniunea avocaților - Republica Moldova

Medalia - Universitatea pedagogică "Ion Creangă" - Chișinău
Medalia - Cahul 150 de ani * 1835 - 1985
Medalia - Congresul mondial al eminescologilor
Ediția a II-a Chișinău 3 - 4 septembrie 2013
Medalia - Grigore Vieru 1926 - 2009
Asociația culturală "Regal d'Art"
"Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi"
...Grigore Vieru

__________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
ÎN LIMBA GERMANĂ
Acțiune 500 lei 1928 Sighișoara (Schassburg)
Societatea pe acțiuni J. B. Misselbacher Sen 

Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze


Detaliu vignetă de pe o bancnotă cehoslovacă


con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 04.06.2015